Cu această ocazie, ministrul adjunct al dezvoltării economice din Italia, Claudio De Vincenti, a spus că Roma intenţionează să continuie construcţia conductei Transadriatice, al cărei punct final va fi la Puglia (regiune din sudul Italiei, situată între Marea Adriatică şi Marea Ionică, aproape de Albania) în pofida opoziţiei localnicilor faţă de această conductă.

La reuniunea de la Milano, participanţii au convenit asupra necesităţii creşterii nivelului de integrare reciprocă, prin dezvoltarea de proiecte comune în spaţiul UE. Ca exemplu de succes au fost evocate proiecte de terminale de gaz lichefiat la Marea Baltică.

În ceea ce priveşte conflictul gazelor între Rusia şi Ucraina, expertul britanic Alan Riley consideră că UE s-a situat, în cele din urmă, de partea Moscovei. Comisarul Günther Oettinger a încercat să ajungă la un acord între părţi în următoarele condiţii: un preţ de 385 de dolari pe mia de metri cubi la gazele ruseşti livrate Ucrainei şi furnizarea a circa 5 miliarde de metri cubi de gaze la acest preţ către Kiev. Ucraina trebuie să plătească în acest an 3,1 miliarde de dolari din datoria pe care o are la gazele ruse livrate, dintre care 2 miliarde în luna octombrie.

În opinia sa, preţul propus — 385 dolari — este cu mult mai mare decît preţurile pe care îl plătesc multe ţări din Europa de Vest, în timp ce pe piaţa gazelor un rol semnificativ îl au costurile de tranzit. De aceea, spune el, preţul pentru Ucraina ar trebui să fie mai mic decît în cazul altor ţări.